Cum sa incep..de fapt nici nu stiu daca exista un inceput sau un sfarsit la ceea ce vreau sa spun, e greu de explicat si in acelasi timp foarte usor, e simplu, „tu existi”. Ma uit in oglinda si parca sunt o necunoscuta,m-am schimbat in cateva zile indeajuns pentru o viata intreaga… bucuria mea nici nu stiu daca mai este acolo, poate ca am ingropat-o cate un pic, defapt poate doar se ascunde de mine, poate ca asteapta momentul potrivit sa iasa si sa imi arate ca inca pot, inca pot supravietui cutremurului pe care tu l-ai creat in viata mea, simplul tau nume imi provoaca emotie..un val de caldura imi cuprinde corpul, e ciudat, acel sentiment creste, si totul e gresit… nu stiu…Zambetul de pe buze? exista atunci cand te vad, ochii tai spun totul, intreg Universul e concentrat in mijlocul pupilei ochilor tai, acea culoare fara sfarsit, de un „imens nemarginit” ma topeste, tremur, o iau razna, plang, rad, dar, nimic nu e real..doar imaginatia care imi joaca feste, se bucura de tristea mea, e macabra…Ajung acasa, si plang, realizez ca esti doar o fotografie..Un simplu obiect intrat in mintea mea, fara scop, privesc in jur si imi apar imaginile tale..acele imagini create in mintea mea incontrolabila si razvratita, acele imagini care noaptea ma ajuta sa adorm, imi hranesc sufletul, ma aduc intr-un paradis pe care doar eu il cunosc, pe care eu il controlez, unde esti si tu, mereu acolo privindu-ma,pasind mereu spre mine, ma uit la tine..mersul tau,il iubesc, ma face sa ma fastacesc, ma inrosesc, ochii tai, din nou ma pierd in ei..ce minte bolnava! Dar iubesc o perfectiune inexistenta, un Adonis necunoscut pentru ca esti doar un chip frumos asezat intr-o fotografie pe care o port in capul meu in fiecare clipa din viata…vreau sa stiu cum esti tu…ce esti tu?de ce acum? de ce eu? ..si mai presus de toate…de ce nu ajung la tine? As vrea sa iti simt parul in mainile mele si ochii tai sa ma cunoasca, pielea ta sa imi sopteasca.sa simt incordarea muschilor tai in preajma mea, sa-ti aud vocea spunandu-mi numele…ce vorbe!pacat ca sunt doar simple cuvinte..care probabil decat vantul le poate aduce la tine, doar el iti poate soptii vorbele mele la urechi, doar el mai poate schimba ceva, dar destinul, il poate face sa se razgandeasca, eu nu vreau, dar in fata lor sunt inapta..dar il rog sa aiba grija de ele, sunt nesemnificative pentru multi, insa pentru mine sunt totul, daca nu le aduce la tine macar sa le pastreze in amintirea acestei nopti cutremuratoare..

Departe…undeva.

Sunt departe, departe de a fi aici, departe de a fi in prezent, departe de a fi undeva.Mintea imi zboara acolo, intr-un loc nestiut de nimeni, doar al meu, un loc plin de iubire si de sperante. Ratacesc,ma pierd, ma cutremur, zbor. Daca as stii macar incotro ma indrept mi-ar alina suferinta,m-ar face sa ma simt mai bine, dar nu stiu. Celulele corpului meu au luat-o razna, simt durerea si iubirea in fiecare din ele, in fiecare particica, sentimente contradictorii si totodata aliate. Nu stiu, nu stiu ce sa fac sau ce sa spun, unde sa privesc, daca sa stau pe loc sau sa pasesc. E dezordine, da, in capul meu. Mii de ganduri imi agita simturile. Tremur, clipesc si respir. Inca sunt in viata. E bine oare? Ce am de gand? nu stiu. Mai bine ma trezesc din starea asta de inconstienta, de visare, de incertitudine si pasesc spre realitate, cruda, inselatoarea, intangibila realitate.

Stam pe loc.

Toate trec, trec, trec uneori mult prea repede, nu avem timp nici macar sa privim, sa inhalam, sa simtim. Astazi am realizat ca desi timpul a trecut fara macar a spune ceva si-a lasat amprenta, o amprenta mare si incarcata de amintiri. O amprenta pe care o am gravata in minte si in suflet si care nu va disparea niciodata, va fi acolo pentru eternitate. Si cand ma gandesc ca nu am luat in considerare lucruri marunte, care acum mi se par importante, fapte mici, dar care in timp au devenit valoroase, simple cuvinte, amintirea lor doare, ma doare ca nu am stiut sa apreciez, ca nu am vrut sa deschid ochii si am preferat sa fiu oarba, sa pasesc in nestiinta, doare, doare timpul trecut. Uneori ma uit in jur si tot ce vad este ca noi stam pe loc iar timpul „fuge”, nu se opreste nici macar pentru o secunda, nu ii pasa de lucrurile lasate in urma, el doar isi urmeaza cursul, traiectoria, telul, acela de a trece in uitare totul. Poate candva vom realiza ca timpul nu il putem da inapoi si ca trebuie sa valorificam fiecare secunda din viata noastra, fiecare lucru marunt, fiecare zambet, fiecare cuvant, fiecare atingere, fiecare suflu, pentru ca numai asa vom simti ca viata e frumoasa si ca un ochi deschis inseamna o sansa la fericire.

Draga Toamna, odata venita, cu greu pleci. Venirea ta imi rapeste zilele de vara, caldura, si visele de vacanta, in schimb imi dai noi sperante, ganduri mai bune, fapte ce trebuiesc duse la capat, diminetile racoroase, aramiul frunzelor, si o alta eu..
Nu pot povesti prea multe despre vara care tocmai a trecut, nu am destule lacrimi sa insirui, nu am cuvinte folositoare si nici amintiri extraordinare.. Stiu doar ca mi-ar fi placut sa fie altfel, nu regret acele momente de fericire, de euforie, dar daca nu se intampla asa, daca as fi putut schimba ceva ma intreb as fi facut-o oare? Si totusi as fi schimbat ceva, as fi invatat sa aleg cu grija ce este in jurul meu si sa accept totul asa cum e. Poate ca noptile nedormite, gandurile negre, sentimentele intunecate si lacrimile varsate zilnic m-au invatat ceva, m-au invatat sa fiu mai tare, sa lupt pentru ceea ce vreau, sa nu-mi fie frica de viitor si sa nu-mi para rau de trecut. Acum, tu, imi aduci noi inceputuri, marchezi un nou sezon, noi dorinte, noi iubiri, noi fericiri. Sper ca atunci cand vei pleca sa nu lasi tristete in urma ta, doar amintiri placute. Si nu uita am o singura dorinta, pastreaz-o bine si aminteste-ti de mine. Cand voi creste si eu imi voi aminti de tine, cu drag.
Si cum spunea Paulo Coelho : „Dorinţa nu este ceea ce vezi, ci ceea ce-ţi imaginezi.”

Premii

Am primit 3 premii de la Kim:D. multumeesc!
Hai sa le vedem.
1.
1. Postează blog award-ul pe blog-ul tău.
2. Dă link-ul persoanei care ți l-a acordat.
3. Dă mai departe spre 15 bloggeri.
4. Anunță-i pe acești bloggeri că le-ai acordat premiul
2.
3.
Alte reguli:
•Spune de la cine ai primit acest premiu;
•Înşiră 10 lucruri care îţi plac;
Oferă acest premiu altor 10 persoane & let them know.

10 lucruri care imi plac, pai sa vedem:
– Familia( da asta ne place tuturor)
– Rasaritul
– Primavara si toamna
– Romanele de dragoste, cartile cu vampiri si cele referitoare la lectii de viata.
– Bebelusii
– Mirosul aerului de munte
– Lucrurile legate de Fashion
– Persoanele sincere
– Prieteniile adevarate
– Iubirea ( si foarte multe altele).
Premiile merg mai departe la :
– http://lacaiverzipepereti.wordpress.com
– http://crazychemicalkriss.blogspot.com
– http://mentosaneee.wordpress.com
– http://iubescinreluare.blogspot.com
– http://notassimple.blogspot.com
– http://trafic-de-sentimente.blogspot.com
– http://www.apafiartaculamaie.blogspot.com
– http://www.retetacompensata.blogspot.com
– http://lovely-fairytale.blogspot.com
– http://loveand0hate.wordpress.com

Dilema.

Ce plictiseala. Este cald, toti dorm, sunt molesiti, pana si cele mai mici insecte se ascund la umbra frunzelor si copacilor. Sincer nu am chef de nimic, totul in jur este coplesitor. Privesc pe fereastra si tot ce vad este soarele arzator si cerul senin..Imi trec mii de ganduri prin cap, imagini prin fata ochilor si ma opresc asupra unui singur gand. Acum ceva timp o buna prietena mi-a spus ca nu intelege de ce toata lumea judeca diferenta de varsta dintre o fata si un baiat, sau invers. Si asta nu pot intelege nici eu, pana la urma nu cred ca e mare scofala. Aud in stanga si in dreapta tot felul de prostii de genul” cutarita e cu un baiat mai mare ca ea cu 6 ani”, ” cutarita e cu o fata mai mare ca el cu 3 ani” si tot asa, mi se pare absurd si totusi uneori multi nu se gandesc ca poate exista mai mult decat atractie intre persoanele respective..ca se poate ca un baiat mai mare sa tina la o fata mai mica (poate si cu 7 ani sau 8) fara sa-i ceara nimic in schimb? Sau poate ca nu sunt eu la curent cu noutatile cum s-ar zice si am impresia ca principiile mele se aplica si altor persoane, poate chiar au dreptate cei care zic ca baietii din ziua de azi nu pot tine cu adevarat la o fata fara ceva in schimb.(ma refer la cei mai mari, dar nici cu cei mai mici nu mi-e rusine) Ce ziceti? Cum stau lucrurile de fapt?

Nimeni.

M-am intors cu forte noi si sunt gata sa infrunt lumea. Vreau sa iau totul de la zero, vreau sa numai existi in viata mea, pentru ca asa cum tu ai stiut sa ma dai la o parte, sa fi prietena cu cei pe care ii vorbeai de rau si ii mancai de cur, asa si eu numai vreau sa stiu nimic de tine. Din partea mea poti sa te afunzi in lumea mizerabila pe care ti-ai creat-o, dar sa stii ca nu imi faci rau mie, ci tie. Ai devenit un nimeni pentru mine. Numai esti cine erai, nu te mai cunosc. Am suferit destul din cauza ta, dar acum pur si simplu refuz sa mai fac asta, ti-am cerut explicatii la care niciodata nu mi-ai dat un raspuns logic, ai preferat sa ma vezi cum ma afund in depresii, dar uite ca sunt mai puternica decat credeai si m-am nascut din nou din propria cenusa. Spune-mi..esti multumita cu ce ai cum? Esti multumita cand te uiti in oglinda si vezi ce ai devenit? De cand am devenit prietene eu am incercat doar sa fiu langa tine in cele mai grele momente, adu-ti aminte cum veneam la tine intr-un suflet, dar se pare ca totul a fost in zadar. Ai stiut tot despre mine si ai folosit aceste lucruri impotriva mea.. foarte frumos! Dar nu uita, prietenii adevarati sunt cei pe care nu vrei sa-i vezi! Cand iti vei da seama cat gresesti cauta-ma!

Vacanta.

E cald. Mi-este foarte somn si am o stare mare de leneveala. De dimineata era racoare, dar acum e de-a dreptul groaznic. Nu am chef decat sa dorm si sa stau la televizor. Ma ingrozeste gandul ca trebuie sa ma apuc de bagaje. Da, bagaje, plec pentru o saptamana din orasul asta „minunat”, pe care sincer nu-l suport! Ieri am iesit prin oras si a fost o mare plictiseala, aici nu avem ce face, sunt 3 parcuri mari si late unde se strang si mosi, si tineri. E naspa. Si mai avem portul, dar ca sa ajungi pana acolo pe jos e greu, e mult de mers si mai ales pe caldurile astea. Dar aici la noi se intampla si lucruri ciudate uneori, cum ar fi ca lumea te cunoaste fara ca tu sa o cunosti. E destul de mic si probabil din cauza asta. In fine eu ma duc sa ma culc, apoi ma asteapta bagajele( numai cand ma gandesc ma ia durerea de cap). Numai scriu timp de o saptamana.

Stare neintelesa.

Mi-e somn. Ma uit pe fereastra si nu-mi vine sa cred ca a mai trecut o zi. Imi simt pleoapele grele si simt o nesfarsita oboseala care imi sfasie corpul..si totusi uneori ma intreb de unde mai am putere sa trec peste fiecare zi cu zambetul pe buze. Am o stare ciudata, este ca atunci cand pur si simplu nu poti sa mergi, corpul iti tremura, picioarele sunt intepenite, ochii nu vad decat ansamblul, si niciun amanunt…La televizor sunt numai prostii, observ ca din ce in ce suntem mai prostiti de cei mai „bine pusi”, dar uite, putem fi prostiti intr-o anumita masura, creierul nostru se poate elibera de aceasta hipnoza intunecata, de aceasta situatie fara viitor numai cu vointa, ceea ce se pare ca in ziua de azi putin o mai au. Azi nu am chef decat sa stau, si totusi as vrea sa fac ceva..nu stiu, nici eu nu inteleg situatia in care ma aflu. Ma uit in jurul meu si parca privesc in nestire, e ca atunci cand un nebun nu are decat lumea lui si privirea lui e secatuita, nu are sclipire, doar privirea aceea pierduta undeva, in gol. Dar stiu ca trebuie sa ma ridic din pat si sa imi continui treburile, gandul ca mama va ajunge curand acasa si va vedea dezastrul din jurul meu ma sperie, va zice din nou ” de ce nu ai facut patul? de ce lucrurile tale sunt inca acolo? De ce e dezastrul asta?” si eu voi spune ca de obicei un simplu ” nu am avut chef”. Dar de data asta  nu vreau sa ma mai cert, vreau doar o zi simpla, linistita, in familie, unde e cald si bine, acolo unde sunt inteleasa..

A fost odata…

Cum incep toate povestile.A fost odata o fata, o simpla adolescenta care traia intr-un mic oras, un oras fara prea multe posibilitati, un oras unde predomina rautatea si ignoranta. Ea mereu spera la ceva mai bun, credea cu adevarat ca lucrurile se pot schimba, dar de fiecare data era din ce in ce mai dezamagita de cei din jurul ei, de prieteni, si cunostinte, uneori se gandea cum ar fi ca intr-o zi sa plece in lume, cum ar fi daca totul nu ar fi asa, cum ar fi daca ar disparea prostia..aceste intrebari o chinuiau in fiecare zi, singurul lucru care o facea fericita era rasaritul, o facea sa se simta vie, ii dadea puterea de care avea nevoie, fiecare rasarit de soare ii umplea sufletul de bucurie. Se spunea ca era frumoasa, foarte frumoasa si cu toate acestea niciodata nu cunoscuse dragostea adevarata..inca isi imagina printi pe cai albi si palate marete, isi imagina cum intr-o zi „Fat-Frumos” va aparea si o va scoate din acel loc fara viitor si o va duce intr-un loc magic, acolo unde curge lapte si miere..dar asta cu siguranta nu avea sa se intample, erau doar visele unei fete care pretindea mereu ca poate suporta orice. Intr-adevar era o fire ambitioasa, si puternica, dar in adancul sufletului nu era decat o copila, o copila inocenta, cu un suflet nobil..o copila care isi dorea sa poata face ceva bun intr-o zi, sa poata demonstra ca e capabila..nimeni nu stia batalia care se dadea in sufletul ei, durerile groaznice si chinurile de care avea parte..A suportat multi ani, mereu cu gandul ca ceva se va schimba ,dar intr-o zi, cand era deja destul de mare sa poata tina piept intregii lumi si sa poata supravietui in acel ocean fara sfarsit, si-a facut bagajele, s-a inscris la o universitate in strainatate si a plecat..In acea zi a stiut ca acolo este locul ei, acolo, departe de tot.., stia ca acolo va putea fi macar o data fericita, acolo era destinul ei. Asa a si fost, in acel loc a cunoscut dragostea adevarata, a cunoscut acea persoana care o completa, jumatatea care lipsea, pentru un timp au crezut ca nimic nu poate fi mai frumos, mai dulce, mai minunat..simteau ca numai exista altceva in afara de ei..dar a existat, multa rautate in jurul lor, sentimente mult prea puternice pentru orice muritor, sentimente ce i-au condus spre „pierzanie” , astfel ca intr-o zi intoarsa acasa el numai era acolo, nimeni nu stia nimic de el, era pierdut…in momentul acela lumea ei a luat sfarsit, timpul s-a oprit in loc..tot ce isi dorea atunci era doar EL. Nopti la rand a plans si a suferit, a sperat ca se va intoarce, si-a jurat ca niciodata nu va ma iubi la fel, el a fost cum spunea ea singurul lucru bun din viata ei, si acela i-a fost luat..Iubirea lor era ca acel foc care te mistuie, care te arde si nu iti da pace, era acea iubire care apare o data in viata si care nu seamana cu nimic altceva, ceva ce nu toti pot simti, atunci cand erau impreuna formau un intreg, o singura persoana, o singura inima, un singur gand. Cu fiecare zi care trecea dorul devenea din ce in ce mai puternic, simtea ca fara prezenta lui se sufoca, ca nu are oxigen, pentru ea el era vital, el era puterea ei de a merge inainte, era o parte din ea..Numai vroia nimic, isi dorea doar sa moara..Cand credea ca nimic nu poate fi mai rau a primit o scrisoare de la el, cu lacrimi pe obraji a deschis plicul si citind scrisoarea el ii spunea” Nu ma mai cauta. A fost mai bine asa. Mereu te-am iubit si te voi iubi, dar iubirea noastra este prea mare ca sa poata fi suportata de un simplu om. Ai fost cel mai frumos lucru din viata mea, si niciodata nu voi mai simti la fel. Nu credeam ca acest lucru e posibil aici, pe Pamant. Poate ca din cauza asta nu am putut niciunul suporta dragostea imensa care ne mistuia, poate ca iubirea noastra este fagaduita acolo, in ceruri..poate ca acolo cand ne vom intalni vom putea fi pentru eternitate o singura persoana, un intreg. Nu uita tu trebuie sa mergi mai departe, trebuie sa o faci pentru mine, eu voi fi mereu langa tine. Te iubesc.” Atunci ea a stiut ca acesta a fost sfarsitul, ea trebuia sa mearga mai departe, pentru el, pentru ea, pentru intreaga lume..A promis ca va face ceva pentru a schimba lumea. Si asa a continuat sa traiasca cu speranta ca acolo undeva dupa ce destinul ei va fi implinit aici pe Pamant il va reintalni si vor fi din nou impreuna, impreuna in eternitate…